21 septembrie


M-am trezit devreme , speriata de suieratul nebun al unui tren...

O toaleta minima, cat sa pot iesi in lume si merg sa-mi cer drepturile...Doamna intelege repede despre ce-i vorba, imi spune ca e bucuroasa c-am gasit adapost si imi inmaneaza valorosul card, cu suma de 20 de euro. Fiecare intrare la toaleta imi ia 30 de centi.
Activez dusul tot cu cardul, dar nici n-am timp sa ma bucur de moment, caci apa se opreste... Incep sa rad putin de mine si, odata ce inteleg cum functioneaza eco-dusul meu, ma bucur de apa fierbinte de parca n-am mai vazut in viata mea...
Scumpa si minunata apa...

Strang cortul si pornesc spre muntii mei. Vremea e frumoasa...mi-am luat cateva pere zgomotoase cu mine si pornesc.

Curand ma pierd printre coline, vai si serpentine...Poduri vechi si drumuri minunate, cu muntii mereu in fata mea...Din cand in cand cate o asezare dichisita in care timpul pare sa se fi oprit la un moment dat, detasat de superficialitatea urbana.
O iau catre Erhwald, Tyrol...asezat la poalele Zugspitze, la 2950 de m, cel mai inalt varf al Germaniei, pe care il imparte, insa, cu Austria. Muntele se afla la sud de Garmish, langa Grainau.
Inainte doua localitati separate, Garmish si Partenkirchen sunt acum un singur oras, impreuna si, totusi, cu identitati cumva diferite. Strazile si casele vechi din Partenkirchen te intorc cu sute de ani in urma, iar casele sunt exponate dintr-un muzeu in aer liber, ale caror picturi exterioare povestesc despre nunti, arhangheli si bucuria oamenilor de a trai in aceste locuri. Si asa incepi sa descoperi Bavaria...

Am ajuns catre seara, intr-un oras forfotind de lume...Hostelul meu e plin. Primesc asistenta si caut un altul. La o benzinarie mi se deseneaza harta catre locul unde aveam sa raman peste noapte, la trei km de oras. Youth Hostel de plin de copilasi veniti in tabara. Au locuri de joaca, un munte pentru catarat, sunt mici si multi, atrasi de nu prea zgomotoasa SLU. Imi gasesc loc intr-o camera cu patru paturi.

„o zi tare frumoasa”... Noapte buna!