23 septembrie

Dimineata imi iau la revedere de la colegele mele de camera si merg sa vad orasul cu gandul ca dupa-amiaza sa pornesc spre Ungaria.
E un oras mare, de altfel, al doilea ca marime in Austria. Il traverseaza raul Mur, o apa cam...urata as spune.
Dar spiritul austriac nu s-a lovit de asta, asa ca l-a infrumusetat cu cladiri neobisnuite, poduri si alte mici artificii.
De pe dealul Schlossberg iti atrage atentia Turnul Ceas . Cumva in centru, Schlossberg domina oraşul. Dupa ce urci cele 260 de trepte până în varf ai parte de o panorama plina de contraste. Daca esti lenes, poti face ca mine, adica, optezi pentru funicular, pentru care platesti doar 80 de centi. Liftul te cam zguduie, iar acoperisul si podeaua de sticla iti ofera o senzatie stranie in timp ce urci prin dealul de pamant.. Turnul este din 1561, iar ceasul din 1712. Clopotul turn, Glockenturm ,are o înălţime de 35 m şi conţine un clopot masiv, de 8 tone, numit popular "Liesl". Cativa coristi repeta eleganti in gradina dichisita a turnului, in timp ce profesorul lor ii corecteaza, asezat fiind pe banca, inspirat probabil de priveliste...

De aici de sus, cateva clădiri ciudate iti atrag atentia, presarate printre zidurile vechi şi nimic nu poate fi mai neaşteptat ca Kunsthaus -Casa de Artă, un balon de sticla suspendat sau ca Murinsel, o insulita de otel asezata pe raul Mur, care contine o cafenea, un teatru in aer liber si un loc de joaca pentru copii.
E un oras universitar , asadar e plin de cafenele si magazine, iar frumusetea este ca te poti ascunde de forfota strazii in una din gradinile de pe deal, sau pe undeva prin multele zone verzi.
Pe strazi sunt tarabe cu castane coapte, iar din piata mare rasuna muzica.

Am hotarat sa merg catre Balaton si sa raman in seara asta undeva pe marginea lacului...
Plec din Graz dupa 16.00 si, desi distanta nu e mare, noaptea ma prinde iarasi pe drum. Am ales sa urmez directia Furstenfeld, Vasvar, Balaton, pe E66-65, mai scurt, teoretic si, mai direct, insa si mai greoi, aglomerat si cu portiuni de drum destul de prost. A plouat marunt indata ce am intrat in Ungaria, iar apropierea de lac a transformat drumul intr-o bajbaiala prin ceata si aerul umed si rece. Mi-a fost imposibil sa gasesc o harta in detaliu a lacului, in asa fel incat sa indentific hostelul dorit. Asadar, am inceput sa cercetez multitudinea de asezari de la marginea lacului, ba chiar am incercat sa campez fara succes de cateva ori. Campingurile se inchid indata ce intunericul se lasa si, aici erau cu adevarat inchise! Adica porti inalte si garduri din beton pe care nu m-am aventurat sa le sar. Apoi, un nene paznic mi-a spus ca imi poate da voie sa pun cortul, dar trebuia sa platesc cash si forintii imi lipseau cu desavarsire.
Pana la urma am indraznit sa sun la poarta unei pensiuni, care m-a primit si mi-a oferit o camera cocheta la mansarda cu un pat prea mare pentru un singur om.

Ma apropii de casa din ce in ce...mi-e dor si, totusi, un sentiment de tristete ma urmareste...