16 septembrie


Drumul catre Bruges n-a fost tocmai lin.
Am parasit Olanda fara prea mult entuziasm, sincer...Vantul simtit cu o seara inainte nu a incetat, ci a devenit mai violent. Nimic nu e mai ingrozitor pentru mine pe motocicleta, asa cum e vantul. Instabilitate, incetinire, sentimentul ca merg pe nisipuri miscatoare...Iar vant ca asta , marturisesc ca n-am mai trait. A batut atat de tare, incat nu numai ca nu puteam sa mentin linia dreapta dar ma trezeam fara sa vreau sau sa ma pot impotrivi, pe banda urmatoare...
Macar nu ploua, ma gandesc.
Drumul catre Bruges trece prin Antwerpen, mai exact printr-un tunel de aproximativ 10 km lungime, care m-a costat 5 euro. Dupa vreo 4 ore de mers, autostrada se termina si drumul national devine cam aglomerat, cu semafoare dese si multe restrictii. Dar micile asezari pe langa care trec au iz medieval, am scapat de vantul turbat si e mai bine...
Ajung pe inserat si caut sa ma cazez la Art Hostel, undeva spre marginea estica a orasului. Am gasit o harta, strada si am pornit catre loc. Stradutele pietruite sunt inguste si legate prin multe...poduri. Unul mobil e ridicat in fata mea si, tocmai atunci, un feribot ducea dupa el o platforma al carui capat nu-l vedeam in intuneric. Mi s-a parut, atunci, ca e cea mai lunga din lume...caci , toata operatiunea a durat cam 35 de minute.
Ajunsa la hostel, ma gasesc in fata unei usi negre, si-un buton pe care scrie "Ring". O voce mormaie ceva ce nu inteleg si, spun, la randul meu, ca vreau o camera. Mai mormaie ceva si imi inchide. Cu siguranta minutele par mai lungi cand astepti, dar deja devenisem nelinistita. Incercam sa ma hotarasc daca sa mai sun o data, cand usa mare si neagra se deschide...Un tanar de culoare cu un ochi vizibil afectat de ...ceva. Imi spune in franceza sa poftesc, caci nu stie sa vorbeasca engleza. Cineva scrie la un calculator. Holul e frumusel...cladirea veche, tavanul rosu si masti africane pe pereti...unele cam horror, sincera sa fiu. Mi-a explicat ca are o alergie pentru care ar vrea sa-l scuz... Foarte agitat si nehotarat, ii i-a 10 minute sa se hotarasca in ce camera sa ma trimita, alte 10 minute sa gaseasca cheia de la dulapul unde erau...cheile camerelor. In fine... Ne lamurim, nu stiu exact in ce limba, caci vorbeam amestecat,ca vreau un pat pentru noaptea aceea. 14 euro. No Credit card! Aveam 15 cu totul... Ma conduce in camera, la etajul 1...care, surpriza, era goala, desi cu 4 paturi. Pe drum ma intreaba daca imi place cladirea, caci a restaurat-o impreuna cu fratele lui si afacerea e a lor. Ma declar multumita si ma duc dupa bagaje. Am primit o cartela cu codul de acces de la intrare si de la internet (in sfarsit, internet)
Cand ma intorc, fratele lui era deja acolo si ma roaga sa nu ma supar ca ma muta in camera alaturata, cu alte 2 fete, caci cea oferita e goala si...nu prea are sens. Bun si-asa... Primesc un pat la etaj si 2 colege de camera...spaniole. Salut si ma scuz pentru ora, apoi, incerc sa ma acomodez. Fetele vorbeau cu mama lor si le explicau cum a mai venit o fata si ca spera sa nu inteleg ca vorbesc despre mine... Zambesc. M-au intrebat si le-am spus de unde sunt. Mama le povesteste plina de verva ca Romania e tara aia cu Dracula... Si, ca sa dezleg misterul si sa raspund la intrebarea “in Romania vorbiti engleza? “, le explic ca lb romana are cuvinte similare cu spaniola, avand in vedere originea latina a ambelor... si mai zambesc inca o data...
Dupa ce s-au batut cu perne, si-au facut paste a caror miros a invadat camera si a ramas acolo pana dimineata... Internetul n-a prea mers, abia am reusit sa schimb cateva cuvinte cu ai mei...

Dimineata soarele parea ca invadase orasul de piatra . Mi-am baut cafeaua vis-à-vis, la Roosie Chocholate World, dupa ce am pregatit motocicleta. Si m-am mai convins inca o data ca nimic nu e ceea ce pare a fi. In cateva minute a inceput o ploaie zdravana care a durat mai mult decat cafeaua mea... M-am invartit prin mica ciocolaterie, am primit bombonele excelente la degustare.
Si, prin minune, ploaia a disparut.
Nu mai inteleg nimic...
M-am pierdut curand, pe stradute. Mai greu sa parchez pe trotuar, decat in alte parti, am lasat motocicleta langa o parcare cu plata. Sunt supravegheate video si, sincer, nu sfatuiesc pe nimeni sa plece asa, pur si simplu, fara a plati. M-am dus la aparat si, cel putin am dat dovada de bunavointa introducand o moneda de 50 de centi. Plata a fost simbolica, evident, in general si mai ales in Belgia, parcarea fiind foarte scumpa. Dar am primit si tichet si am plecat linistita.

Frumos loc pentru a petrece cateva zile... Romantic, asa l-am perceput. Adica...ma asteptam sa apara printesa si printul ei , calestile erau deja acolo...
Muzeul cartofilor prajiti( nu l-am vizitat, dar existenta lui m-a amuzat), dantela si ciocolata...multa ciocolata...

Pe la 15.00 am pornit catre autostrada. Imi propusesem un drum cam lung pentru ora la care ma aflam...de mai bine de 400 de km, pana la Vianden, in Luxemburg. Cautand hosteluri , am gasit unul al lantului Youth, care are vedere catre castelul local si am hotarat ca cei 20 de euro pentru un pat, merita.
Asadar, mi-am cam facut traseul din mers, tinand cont de involutia bugetului.
Nu prea mi-a iesit ...