16-17 septembrie



...Nu stiu daca ati vazut vreodata un rasarit intr-o...benzinarie...
Eu l-am vazut in dimineata asta, dupa o noapte petrecuta neobisnuit.
Ploaia in care s-a transformat ziua frumoasa de ieri si aglomeratia din jurul Bruxelles-ului m-au incetinit si, din cei 430 de km propusi, am reusit sa fac doar 310. Apoi, benzina s-a oprit...
Cand intri in munti, catre Verviers, benzinariile se cam termina si ele. Era deja intuneric si, aceeasi ploaie rece. Rezerva mea e de cca 2 litri.
Am profitat de prima iesire de pe autostrada si am intors catre Verviers. Cand ceata, ploaia si frigul te macina, nu prea iti vine sa te aventurezi catre necunoscut...Am preferat sa ma intorc din drum pentru putin, convinsa fiind ca voi gasi in orasul vazut pentru o clipa, de sus, un loc unde sa dorm si benzina.
Prima benzinarie care mi-a iesit in cale era un automat, ceea ce inseamna ca, inainte sa alimentezi, un cititor de card iti verifica cardul de credit si daca treci testul, iti permite sa pui si benzina. Belgia si Franta sunt pline de astfel de puncte de alimentare sau de benzinarii cu cititor de card la pompa.
Am facut cele necesare...dar, surprinza...cardul mi-e refuzat.
Hm...
Am mai intampinat probleme cu el, intrucat e un Maestro si, sunt banci in lume care nu-l accepta. Acum, insa, era prea de tot.
...Ok, imi spun..."sunt in zona turistica, gasesc eu ceva..."
Am inceput sa colind Verviers in toate directiile, cu avariile pornite, citind toate placute si panourile. Doua indicatoare ma conduc catre un hotel inchis temporar si unul...incuiat, caci, trecuse de 22.00. Fara chip sa raspunda cineva batailor mele insistente.
Mai fac o tura si vad un nou indicator care ma duce catre limita nordica a orasului si apoi...dispare... "Hm...ce-i cu orasul asta?!"
O rog pe Doamna mea sa nu ma lase acum si sa mai rabde putin.
La sensul giratoriu care ma duce catre centru, o harta. Singurul "ceva" util, indicat, era, desigur...Hotel Verviers!
Cu harta in minte, il nimeresc. De altfel, o cladire uriasa, cu o gradina frumoasa in fata. " Ar fi prea frumos" gandesc pentru o clipa...
Inauntru, o doamna amabila imi spune cu engleza ei frantuzita ca distractia m-ar costa 87 de euro, fara mic-dejun "for a single person"...Cred ca fata m-a tradat, caci completeaza : "It's the cheapest!"
O intreb ce variante mai am in zona, caci asta ar insemna cazarea mea pentru 4 zile si parca nu-mi vine sa ma rasfat in halul asta. Imi indica ce deja vazusem inchis si imi mai spune despre o ferma, la patru km departare de oras, cu precizarea ca nu crede sa mai gasesc deshis la ora asta. Pornesc intr-acolo, directia "Spa". Drumul e ingust si pustiu, iar intunericul nu-i tocmai confortabil. Trec printr-o asezare adormita si vad, in sfarsit, indicatorul catre Ferme de Jules. Foarte frumos pare si foarte...inchis. Femeia avea dreptate.
Ma-ntorc catre oras...ma simt din ce in ce mai ciudat. Pe drum,nu departe de jULES, imi sare in ochi o placuta cu un Maison Ospitaliere. Indicatorul ma scoate de pe drum pe o alee pietruita. La capatul ei , o alta...ferma. Prin ferestrele mari, in jurul mesei, diversi indivizi aranjati, imbracati frumosi. Bat la usa si intru. Cineva la receptie. Intreb daca se poate un pat pentru o seara. Ma refuza politicos, spunandu-mi ca locul e inchiriat, e "private" si...nu poate face nimic.
Ma-ntorc la "distractia" mea. In oras, o iau pe stradute si iar stradute, cu avariile pornite, incercand sa nu perturb prea mult putinul trafic. Incep sa imi doresc macar un loc unde sa ma incalzesc cu un ceai cald. Masinile ma depasesc. Un Ford negru incetineste in dreptul meu. Individul imi face semne pe care nu le vad prin viziera uda si, spune ceva ce nu prea aud. " Exact asta imi lipseste", ma gandesc. Trece inainte si, undeva in josul strazii,omul ma asteapta in afara masinii. "Vous cherchez quelque chose?" Incetinesc...Spune: "je suis turc, tu romain". ... "un hotel?!", il intreb.
Imi explica gesticuland si amestecand cuvintele, sa urmez masina. Bun, imi spun..."daca devine dubios, dispar urgent" Bine intentionat, ma conduce catre locurile inchise pe care deja le cercetasem si, un al treilea ce-mi scapase. O domnisoara draguta imi spune cu zambetul pe buze ca hotelul nu mai functioneaza de doua luni. Ii explica turcului cum sa ajungem la un altul, al carui nume nu il inteleg. Dar turcul pare sa fi avut o revelatie. Ironia sortii ma aduc in fata aceluiasi Hotel Verviers...
Cu un zambet amarat ii multumesc pentru efort si bunele intentii...
De aici la Leige sunt 33 de km. Hotarasc sa o iau catre autostrada, constienta fiind ca actuala cantitate de benzina nu imi ajunge pana acolo. Insa, dupa vreo 3 km imi iese in cale un indicator Shell.

Incerc sa alimentez, dar ma lovesc din nou de aceeasi problema a cardului. Benzinaria e mare, cu o cafenea inchisa la orele astea. Dar e cald si ...nu ploua. Merg la toaleta, scap de costumul de ploaie si imi iau un ceai cu ultima moneda de doi euro pe care o am.
Il intreb pe vanzator daca imi permite sa pun cortul in gradina lor din parcare, explicandu-i ca sunt cu motocicleta si-s obosita. Imi dau seamna ca nu e prea convins de cat de "voie" am sa fac asta, dar imi sugereaza senin sa dorm in "camera mare" a toaletei. Pe el nu-l deranjeaza!
Daca ma gandesc la frigul de afara si la toate cele ude , imi dau seama ca nu e chiar o idee rea... Si, investighez...
"Camera mare" este, de fapt, toaleta pentru persoanele cu handicap. Imi iau sacul de dormit,periuta de dinti si schimburi...am ceai cald si...ma incui in cabina,rugandu-ma sa nu aiba nimeni nevoie de toaleta asta in timpul noptii.
Noaptea trece greu...cu cateva incercari ale trecatoarelor grabite.
Am ramas si fara credit pe telefonul mobil.Cel putin, nu ma ploua.
Cat de caraghioasa am fost infofolita in sacul de dormit, intinsa pe toaleta, cu picioarele pe cosul metalic de gunoi, nu vreau sa insist...Mi-au trecut diverse ganduri prin minte, iar cel mai "grav" era acela in care, cineva descuie usa si da peste mine, acolo...asa...
Din cand in cand se aud voci si pasi.
Poti sa-ti imaginezi ce alura are o peroana, dupa cum ii auzi pasii.
Cumva, s-a facut ora 6...Teama cea mare s-a implinit partial caci, cineva chiar incearca usa de mai multe ori, apoi aud cheia si cuvinte care curg prea repede. "Busy!", spun "Busy!" si tin usa inchisa. Imi strag lucrurile si, dupa un fel de dus incerc sa-mi atribui o figura demna de iesit in public.
Descopar ca toaleta costa 30 de centi. Pot spune ca atat m-a costat pe mine cea mai ieftina cazare din Europa. Fara mic-dejun!
La ora asta frigul e intepator, chiar daca se intrevede o urma de soare. Imi beau cafeaua incercand sa ma planific. Doamna de la toaleta ma priveste cam dubios, caci stau de ceva vreme pe-aici. Nu mai am sa-i dau alti 30 de centi pentru toaleta.

Ma indrept catre Vianden, la 28 de km de Luxemburg, indata ce am cu ce. Acolo trebuia sa ajung aseara, la un hostel de 16 euro, cu vedere catre castelul local.
Deocamdata cos steagul Put me on the map in parcarea benzinariei. Un cuplu de romani imi spune Buna dimineata. Sunt in drum spre Bruxelles, stabiliti fiind in Olanda. Norocosii...
Am incercat sa conectez laptopul,fara succes,la reteaua benzinariei. Am aflat ca urmatoarea benzinarie e la aproximativ 3 km, urmatoare iesire de pe autostrada. Hotarasc sa plec...
Gasesc si benzinaria, dar...intampin aceleasi probleme. Baiatul de la casa imi spune ca trebuie sa ai minim 20 de euro pentru ca aparatul sa-ti accepte cardul.
Aproape de benzinarie este o cafenea. Intru si intreb de internet. In sfarsit! Imi aduc laptopul si reusesc sa vorbesc cu ai mei si sa-mi rezolv problemele.
Ne punem curand in miscare, trecut fiind de ora 14.00...Vianden e aproape, iar drumul pana acolo, frumos.
Ma bucur de soarele caldut si ma trezesc uneori zambind prosteste prin casca.
Probabil uneori trebuie sa "suferi" putin pentru a te bucura si mai mult de cele mai simple lucruri...

"Buna dimineata..."