19 septembrie


La aproximativ sase km de Strasbourg m-am oprit aseara. Mister Bed m-a primit cu ceva mai multi bani decat era prevazut pe internet, adica 28 de euro. Am primit o camera cu doua paturi si o baie foarte stranie, de forma oarecum triunghiulara, care arata ca o cabina de tren. Cand faceam dus, “spalam” toata baia, caci, fie ca stateai pe toaleta sau in picioare, era cam acelasi lucru. Dar am primit asternut curat si calduros, asa ca restul sunt...doar amuzante.
In plus, drumul prin Alsacia a fost frumos, desi, pentru prima data, autostrada m-a costat. 17 euro!
Sau poate mesajele haioase presarate de-a lungul ei... “ Relaxeaza-te! “...”Conduci acum, dormi mai tarziu!” ...

Dimineata am pornit spre oras , cu soarele inainte, prevestind o zi frumoasa.
Am fost uimita…
Nu stiu exact la ce ma asteptam , dar pentru ca experienta precedenta cu Luxembourg n-a fost revelatoare, ma pregatisem moral pentru orice. Ar trebui sa spun ca, exceptand, desigur, locurile sau orasele pe care le vizitasem cu alte ocazii, am preferat sa nu fac o mare si prea serioasa documentare despre orasele pe care urma sa le vizitez. Asta pentru ca am vrut sa descopar locurile cu surprindere sau locurile sa ma primeasca surprinzator, cautand neasteptatul.
In orasul asta m-am uitat mereu in sus... Capul sus! nu era, de data asta, vreo expresie de incurajare, ci o voce interioara care imi arata un oras pur si simplu frumos...
Catedrala este cu adevarat spectaculoasa. Nu m-am hotarat inca ce e mai spectaculos...interiorul sau exteriorul. Sau, poate multimea de oameni care se inghesuia in jurul celebrului ceas astronomic. Un spectacol al mintii...

M-am plimbat pe “Grande Ile Strasbourg”, inscrisa in patrimoniul UNESCO, am admirat Casa Kammerzell, datand din sec XV si m-am pierdut pe stradutele din Petit France. Cartier foarte vechi, cu case si constructii lacustre, are un aer aparte . Numele ii vine, complet neasteptat, de la un spital de boli venerice, amplasat in jurul anului 1500 in zona actualului cartier. Soldatii alsacieni au dat vina pe francezi pentru raspandirea bolilor...si asa a aparut Mica Franta.

Multe restaurante si cafenele frumoase, magazine mici cu tot felul de lucrusoare, Chaplin, papusi si dantelarii...

Pe la patru si un pic realizez ca, daca nu plec acum, ideea unei nopti aici devine periculos de tentanta...Asa ca, pornesc spre Konstantz, cu oprire la Rin...

Ei da...am vazut Rin-ul cu SLU...!

Catre Lacul Constance, Germania e frumoasa. Ajung inainte de inserat. Am notat datele a doua hosteluri si incep sa le caut. Pana m-am prins cum e cu orasul asta...am gasit o harta si asta mi-a usurat misiunea, mai ales ca peisajul ma cam fura...
Primul hostel e ...inchis. O cladire uriasa, intr-o zona mai retrasa , cu ceva padure in jur...” Off, nu din nou!”
Promenad Strasse pare usor de gasit, cel putin pe harta. Aici e localizat un Youth Hostel. Evident, pe malul lacului... confuza, ma invart pe langa lac pana zona devine accesibila doar traficului pietonal. Si, totusi...harta spune ca acolo ar trebui sa fie...Asa ca, pun avariile si o iau prin parc...ce-o fi o fi. Cu fata spre lac, case acoperite de verdeata...Drumul urca putin si vad hostelul si forfota de copii... “Oh, nu!”
Mi-a trecut o clipa prin cap...si, n-am gresit. O tabara de copii si toate locurile ocupate.
Ma-ntorc la maimuta mea si ma mai plimb de-a lungul lacului...Din Konstantz in Kreuzlingen, la elvetieni, treci pur si simplu, fara sa-ti dai seama ca ai parasit un oras si ai intrat in altul.
Un semn de camping ma atrage, mai ales ca intunericul s-a lasat si aerul umed devine din ce in ce mai rece. Am ajuns cu zece minute inainte de ora inchiderii, adica 20.00. Au si camere, dar costa 32 de euro si, realizez ca ...sunt in Elvetia. Sa campez ma costa echivalentul a 20 de euro...cu tot cu parcare. Deh, iarba elvetiana e mai scumpa...
Nu-i nici un cort, doar case mobile si rulote. Imi gasesc un loc bun, aproape de toalete si apa si, incep sa despachetez. Cortul e cam umed, cum altfel, doar l-am strans pe ploaie...Dupa ce insir toate cele, caut cuiele...si le caut, le caut peste tot, in toti saculetii si sacii pe care-i am... Un flash imi trece prin cap...si “le vad” pe iarba de la Amsterdam... Cand am strans cortul in Olanda, “le-am pus bine” , gramajoara, sa nu cumva sa le uit!
Si le-am uitat complet...
Am inceput sa caut prin geanta cu scule vreo idee creativa pentru a ancora cortul cu ceva in plus pe langa bete...si, pe langa suruburi si surubelnite, n-am gasit mare lucru. Asa ca am luat corzile pentru ancorare si m-am folosit de carligele lor... “Daca nu vine furtuna...e bine”
Totusi, temperatura scade dramatic in timpul noptii...sau poate e doar impresia lasata de aerul umed...

E liniste ... se aud clopotele unei biserici... Le-am auzit la fiecare fix al noptii. Toata noaptea!
...Clopotele nu obosesc, nu...?!