17 septembrie


Vianden...in sfarsit.
Undeva la granita intre Luxemburg si Germania, intr-o vale a raului Our. Castelul ma priveste prin fereastra. Ma bucur si mai mult ca sunt aici , dupa ziua de ieri.
Am primit o camera cu 6 paturi , dar sunt singura. 16 euro, mic dejun si vedere catre castel...
Drumul a trecut pe langa Diekirch si de altfel, toata zona a fost o placere pentru condus...
Aseara am coborat in...”lounge room” pentru internet, sa mai vorbesc putin cu ai mei. O multime de oameni ciudati in lumea asta…Un domn de vreo 50 de ani ma intreaba dandu-si ochii peste cap, daca sunt cu motocicleta de afara. Ii raspund si-mi spune ca n-ar trebui sa las lucruri pe ea peste noapte (adica cortul si patura) , caci lui i s-au furat actele si de 14 ani nu si-a vazut cei doi copii. Si-apoi...vorbeste si vorbeste si vorbeste intr-una...Ma scuz de mai multe ori, spunandu-i ca incerc sa vorbesc cu parintii mei dar pur si simplu nu se opreste. I se pare ofensator ca eu vorbesc cu cineva in timp ce faimosul James Bond ruleaza la TV asa ca da televizorul din ce in ce mai tare...

Ies sa fac o plimbare...
Castelul a fost construit in sec XI si a avut o istorie destul de incurcata, trecand din proprietatea contilor de Vianden , la William I al Olandei, care l-a vandut unui negustor. Omul, negustor fiind, a vandut tot ce era in el si, in timp, a cam devenit o ruina. Incercarile de restaurare au intampinat problema proprietatii, pana cand, in 1977, Marele Duce Jean l-a cedat statului.
E cunoscut ca fiind ultimul loc din Luxemburg scapat de stapanirea germana din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Victor Hugo a locuit cateva luni in castel, in 1871.
Aerul medieval si linistea m-au relaxat si am dormit ca un ...bebelus.
Dupa ora sase, cand intunericul incepe sa se faca simtit, oamenii se retrag la masa sau in jurul unei beri, in unul din cele multe locuri din oras. Motociclistii sunt bine-veniti, ba chiar invitati, caci sunt foarte multi in zona asta, iubitori de drumuri prin munti.

Sunt la aproximativ 60 de km de Luxemburg. Si , asta e urmatoarea mea tinta...