25 septembrie, 2010

25 septembrie


Nu stiu daca am mai fost atat de constienta de fiecare particica din corpul meu, asa, ca acum...
Aseara paseam greu, acum schiopatez de-a binelea. Stiu , insa, ca putina miscare ma va ajuta, asa ca imi fac curaj si cobor la micul dejun. Vreau sa vad putin din orasul asta, caci aseara m-au izbit o multitudine de contraste care m-au facut curioasa.
Cat timp imi beam cafeaua, patronul locului isi face aparitia cu o serie de pliante pentru mine, prin care sa-mi explice cum te poti bucura de sporturi extreme in Croatia si cat de incantat e el de Romania, unde, un bun prieten al lui are afaceri. Imi spune in mare cam pe unde sa merg in oras si ca, inainte de orice, ar trebui sa vad orasul vechi.
Si intr-acolo ma duc... De fapt, o piateta tipica,cu strazile pietonale pietruite, ceva terase si cateva stradute in jur, cu cladiri vechi ale caror urme de gloante sunt inca vizibile. Nu e nici foarte curat, cladirile sunt cam paraginite, statuile sunt bandajate in graffiti, pe undeva un tun sta nestingherit, iar unele ferestre sunt baricadate de lemne si cartoane.
Ziua,locul are aerul unui oras fantoma care , culmea, seara se transforma in cea mai animata parte a Osijek-ului.
Am urmat raul Drava, am vazut podul Baranja, iar drumul ma duce catre hotelurile de 4 stele ale caror terase au vedere catre rau. Cativa costumati ocupa mesele aranjate, purtand alaturi fetele tocmai iesite de la coafor. In piata centrala a orasului nou se aude muzica din difuzoare...copiii se joaca cu cativa clowni printre tasnitoarele de apa. Catedrala Sf Petru si Pavel e frumoasa, desi nu i-am putut vedea interiorul.
Pe strazile laturalnice sunt magazine ce pastreaza aerul socialist-balcanic. Mi-am cumparat ciocolata Dorina si am pornit catre Szeget, prin Beli Monastir, catre Baja.

Drumul merge pe langa Dunare, iar padurile lacustre ofera imagini frumoase.
Am ajuns la Szeged pe la 17.00 si am hotarat sa raman aici peste noapte, urmand ca maine sa pornesc catre casa. Am gasit hostelul cu greu, aflat, de fapt, intr-un Colegiu si am avut aceeasi surpriza neplacuta a locurilor ocupate. Totusi, cei doi de la receptie imi recomanda ceva aflat la cateva strazi mai sus, tot un colegiu care ofera cazare tinerilor.
Am primit o camera cu un pat, singura, cu baie comuna. Indata ce m-am cazat a inceput sa ploua... La sfatul lui Tomi, baiatul de la receptie, mi-am luat toate bagajele de pe motocicleta...”Se cam fura”, mi-a spus... Am zambit, gandindu-ma ca n-au cum ungurii sa fie mai...salbatici ca noi. Si totusi, l-am ascultat.
Mi-am luat “cina” in camaruta mica, cu ochii pe fereastra, la ploaia ce nu parea sa se opreasca prea curand.

Maine seara voi dormi in patul meu...