Saturday, October 16, 2010

20 septembrie...


Cred ca clopotele au avut un efect hipnotic...caci m-am trezit greu si tarziu.
Cam teapana, strang cortul repede dupa micul dejun luat pe iarba, la soare.
Merg sa vad Constance si Konstantz si imprejurimile. Astazi vreau sa ajung la Garmish!

Lacul frumos, barcile si orasul dichisit au un aer de permanenta vacanta.
In departare se vad muntii. “Acolo mergem”...
Constance e format de Rin, de-a lungul a trei tari ...Germania, Austria si Elvetia, la poalele nordice ale Alpilor.
Plec in jur de ora 16.00, luandu-mi cateva repere pe harta, pentru a scurta drumul catre Garmish. Din toate indicatoarele intalnite, directia Meersburg e singura care merge in acelasi sens cu mine...asa ca o urmez.
Dupa cativa kilometri, drumul vireaza brusc la stanga si se imparte in benzi delimitate de borduri inalte. Coloana de masini si...ma opresc. Ma gandeam ca mai platesc vreo taxa, ceva, dar ma dezmeticesc repede : drumul continua cu feribotul. Oricum nu mai pot iesi de-acolo, sunt prinsa intre masini. Costa 5 euro traversarea. Conform hartii, scurtez distanta foarte mult, deci, fac economie si de benzina si de timp. Si mai e si frumos pe deasupra.
Chiar a fost...mai aproape de munti, cuprinzand cu privirea intinderea de apa.

La Meersburg urmez iesirea catre E54, conform hartii mele, gandind ca trebuie sa ajung spre Lindau. Drumul merge de-a lungul lacului, aglomerat, dar frumos. E plin de livezi cu meri si vita de vie. Dupa Lindau as fi urmat directia Immenstadt- Garmisch-Partenkirchen. Dar mai e pana acolo.
Dupa vreo 20 de km vad indicator...Welcome to Immenstadt ?! Nu mai inteleg nimic...nici daca traversam lacul in diagonala nu ajungeam asa repede si, nici nu trecusem de Lindau. Bulversata , o iau inapoi, convinsa fiind ca am gresit. E54, directia Konstantz... „Minunat, bine ca m-am plimbat cu bacul...” Am ocolit lacul si am ajuns tot pe malul lui...caci, dupa toate plimbarile si incurcaturile, alimentare si pauza de pipi...s-a innoptat. Fara Garmish asta seara...caci traversam prin munti si e pacat sa fac asta noaptea.
Incep sa vanez indicatoare de camping pe drum , pana nu se lasa noaptea de tot...In Romanshorn intreb un cuplu ce se plimba pe stradute. Vazusem pe drum multe, de-a lungul lacului, dar acum parca disparusera toate. Cei doi ma ghideaza catre urmatorul oras, la aproximativ trei km, explicandu-mi si precizand ca n-am cum sa-l ratez. Inapoi pe drum, urmez indicatiile. Ajung la orasel. Sensul giratoriu de la intrarea in oras e inchis. Un nene ne ghideaza pe o strada ce urca...Constat ca, dupa cateva minute de mers ajung in alta asezare, trec prin ea si apoi drumul coboara, din nou, spre soseaua ce merge de-a lungul lacului. Imi desenez in minte traseul parcurs si-mi dau seama ca am ocolit orasul si, implicit campingul. Hotarasc sa merg inainte si la putin timp vad un indicator catre Camping Paradis. Urmez sagetile ce coboara cam abrupt si, sincer, intunericul din „Paradis” nu prea ma incanta. Parchez motocicleta printre rulote si merg la ceea ce parea un restaurant. Intru. Vreo zece perechi de ochi ma privesc cam nedumeriti. Ma gandesc „in halul asta oi fi?
Oamenii stau la masa. O doamna ma intampina cu cateva cuvinte pe care nu le inteleg. Nu vorbeste engleza , asa ca cineva o ajuta. Imi explica ca asta e un camping privat, ca oamenii au locuinte mobile fixe  aici si ca nu se permite amplasarea corturilor. O rog sa ma lasa sa campez o noapte, in fond e intuneric deja si, daca mai vorbim mult se face dimineata... Nu vrea cu nici un chip, dar se gandeste si ma indruma catre un alt Camping foarte aproape de aici, langa gara. Drumul coboara si mai abrupt spre lac, ajung repede la bariera garii si , chiar vis a vis, vad campingul.
Bun , e inchis!
Din straduta pietruita se vede un par urias si un alt cort mare, din care se aud acorduri de chitara... ma strecor peste si pe sub bariera pentru masini si intru. Nimeni la receptie, dar am gasit loc bun pentru SLU, asa ca incep sa aduc lucrurile si sa ma instalez. Daca platesc dimineata, in fond, ce poate fi grav ca m-am strecurat prin efractie...?! Ma asez aproape de cortul vecinilor mei, caci lumina de la receptie batea in zona asta si aveam nevoie.
Din cand in cand cade cate o para...
Din cand in cand chitara se opreste, mai ales cand eu devin mai zgomotoasa.
Am inteles din voci ca sunt un cuplu...si am simtit cum ma pandesc prin mica fereastra a cortului...
Canta in continuare...
Bucuroasa ca m-am instalat , ii spun noapte buna maimutei, dupa ce imi iau prosopul si pornesc sa caut un dus. Nu-l caut mult, dar...am surpriza serii. Usile blocate si un aparat straniu imi cere cardul de acces. „Asta-i prea de tot!” Imi aduc aminte ca sunt din nou in Elvetia, asa ca, nu stiu de ce ma mir asa...
Un barbat intra la toaleta pentru barbati, cu cardul, desigur... Ma invart pe langa chiuvetele exterioare pentru legume, vase si altele asemenea...incercand sa nu par prea dubioasa. Am improvizat un dus cam straniu, cu gandul la ochii care ma pandesc prin ferestrele rulotelor.
O plimbare la receptie si citesc pe plintele disponibile ca m-am cazat intr-un ECO Camping...ceea ce inseamna respect pentru mediu si resursele naturale, inclusiv apa...

Cei doi de alaturi par fericiti...Cel putin asa se aud.
Cate o para cedeaza si cade zgomotos in iarba...
Adorm repede, cu gandul la baia fierbinte ce ma asteapta dimineata








































































...
19 septembrie


La aproximativ sase km de Strasbourg m-am oprit aseara. Mister Bed m-a primit cu ceva mai multi bani decat era prevazut pe internet, adica 28 de euro. Am primit o camera cu doua paturi si o baie foarte stranie, de forma oarecum triunghiulara, care arata ca o cabina de tren. Cand faceam dus, “spalam” toata baia, caci, fie ca stateai pe toaleta sau in picioare, era cam acelasi lucru. Dar am primit asternut curat si calduros, asa ca restul sunt...doar amuzante.
In plus, drumul prin Alsacia a fost frumos, desi, pentru prima data, autostrada m-a costat. 17 euro!
Sau poate mesajele haioase presarate de-a lungul ei... “ Relaxeaza-te! “...”Conduci acum, dormi mai tarziu!” ...

Dimineata am pornit spre oras , cu soarele inainte, prevestind o zi frumoasa.
Am fost uimita…
Nu stiu exact la ce ma asteptam , dar pentru ca experienta precedenta cu Luxembourg n-a fost revelatoare, ma pregatisem moral pentru orice. Ar trebui sa spun ca, exceptand, desigur, locurile sau orasele pe care le vizitasem cu alte ocazii, am preferat sa nu fac o mare si prea serioasa documentare despre orasele pe care urma sa le vizitez. Asta pentru ca am vrut sa descopar locurile cu surprindere sau locurile sa ma primeasca surprinzator, cautand neasteptatul.
In orasul asta m-am uitat mereu in sus... Capul sus! nu era, de data asta, vreo expresie de incurajare, ci o voce interioara care imi arata un oras pur si simplu frumos...
Catedrala este cu adevarat spectaculoasa. Nu m-am hotarat inca ce e mai spectaculos...interiorul sau exteriorul. Sau, poate multimea de oameni care se inghesuia in jurul celebrului ceas astronomic. Un spectacol al mintii...

M-am plimbat pe “Grande Ile Strasbourg”, inscrisa in patrimoniul UNESCO, am admirat Casa Kammerzell, datand din sec XV si m-am pierdut pe stradutele din Petit France. Cartier foarte vechi, cu case si constructii lacustre, are un aer aparte . Numele ii vine, complet neasteptat, de la un spital de boli venerice, amplasat in jurul anului 1500 in zona actualului cartier. Soldatii alsacieni au dat vina pe francezi pentru raspandirea bolilor...si asa a aparut Mica Franta.

Multe restaurante si cafenele frumoase, magazine mici cu tot felul de lucrusoare, Chaplin, papusi si dantelarii...

Pe la patru si un pic realizez ca, daca nu plec acum, ideea unei nopti aici devine periculos de tentanta...Asa ca, pornesc spre Konstantz, cu oprire la Rin...

Ei da...am vazut Rin-ul cu SLU...!

Catre Lacul Constance, Germania e frumoasa. Ajung inainte de inserat. Am notat datele a doua hosteluri si incep sa le caut. Pana m-am prins cum e cu orasul asta...am gasit o harta si asta mi-a usurat misiunea, mai ales ca peisajul ma cam fura...
Primul hostel e ...inchis. O cladire uriasa, intr-o zona mai retrasa , cu ceva padure in jur...” Off, nu din nou!”
Promenad Strasse pare usor de gasit, cel putin pe harta. Aici e localizat un Youth Hostel. Evident, pe malul lacului... confuza, ma invart pe langa lac pana zona devine accesibila doar traficului pietonal. Si, totusi...harta spune ca acolo ar trebui sa fie...Asa ca, pun avariile si o iau prin parc...ce-o fi o fi. Cu fata spre lac, case acoperite de verdeata...Drumul urca putin si vad hostelul si forfota de copii... “Oh, nu!”
Mi-a trecut o clipa prin cap...si, n-am gresit. O tabara de copii si toate locurile ocupate.
Ma-ntorc la maimuta mea si ma mai plimb de-a lungul lacului...Din Konstantz in Kreuzlingen, la elvetieni, treci pur si simplu, fara sa-ti dai seama ca ai parasit un oras si ai intrat in altul.
Un semn de camping ma atrage, mai ales ca intunericul s-a lasat si aerul umed devine din ce in ce mai rece. Am ajuns cu zece minute inainte de ora inchiderii, adica 20.00. Au si camere, dar costa 32 de euro si, realizez ca ...sunt in Elvetia. Sa campez ma costa echivalentul a 20 de euro...cu tot cu parcare. Deh, iarba elvetiana e mai scumpa...
Nu-i nici un cort, doar case mobile si rulote. Imi gasesc un loc bun, aproape de toalete si apa si, incep sa despachetez. Cortul e cam umed, cum altfel, doar l-am strans pe ploaie...Dupa ce insir toate cele, caut cuiele...si le caut, le caut peste tot, in toti saculetii si sacii pe care-i am... Un flash imi trece prin cap...si “le vad” pe iarba de la Amsterdam... Cand am strans cortul in Olanda, “le-am pus bine” , gramajoara, sa nu cumva sa le uit!
Si le-am uitat complet...
Am inceput sa caut prin geanta cu scule vreo idee creativa pentru a ancora cortul cu ceva in plus pe langa bete...si, pe langa suruburi si surubelnite, n-am gasit mare lucru. Asa ca am luat corzile pentru ancorare si m-am folosit de carligele lor... “Daca nu vine furtuna...e bine”
Totusi, temperatura scade dramatic in timpul noptii...sau poate e doar impresia lasata de aerul umed...

E liniste ... se aud clopotele unei biserici... Le-am auzit la fiecare fix al noptii. Toata noaptea!
...Clopotele nu obosesc, nu...?!

Sunday, October 10, 2010

18 septembrie


“Ce e cu balconul albastru...?”

SLU, la Luxemburg...
Paradoxal, a primit aici cea mai ieftina benzina de pe unde am fost. M-am uitat de vreo trei ori de teama sa nu fie motorina sau altceva, caci nu prea imi venea sa cred ca pot alimenta cu 1,29 euro. Si apa mea era mai scumpa...De fapt, totul a fost scump aici, ca si in Belgia, exceptand cazarea. Inainte sa plec dimineata din Vianden , am intrat la un economat, singurul supermarket din oras. Vroiam sa-mi iau ceva pentru pranz si rezerva de apa. Am simtit ca am nevoie de ochelari de mai multe ori, desi, nu port si nici n-am purtat in viata mea. Toate erau de 3-4-5 ori mai scumpe decat in Olanda, Germania sau Austria.
Drumul frumos, o explozie de soare dupa o portiune de ceata, prin munti...
Imi doream sa ajung seara la Strasbourg , asa ca m-am plimbat cateva ore prin Luxemburg...
Elegant, mai verde decat mi-am imaginat si, totusi...m-am simtit usor detasata de spiritul locului. Sau, poate pur si simplu nu l-am putut intelege... sau atinge.
O fi fost ziua de vina, sau poate venirea mea din alte locuri...”ceva” m-a facut sa ma plimb ca printr-o expozitie pe care, desi o admir si-mi place, nu prea o inteleg foarte bine...